De ce este buna mentalizarea

Unul dintre posibilele beneficii ale psihoterapiei este cresterea capacitatii de mentalizare. Cuvantul este un neologism in limba romana, tot la fel cum este omologul “mentalisation” sau “mentalising” in engleza.  Mentalizarea este “capacitatea unui adult de a se gandi la gandurile sale si de a interpreta comportamentul uman in termeni de stari mentale”.  Sau cum spune un alt autor, mentalizarea este procesul prin care un individ interpreteaza implicit si explicit actiunile sale si ale altora conferindu-le sens tinand cont de dorinte, nevoi, sentimente, credinte sau rationamente. Desi mentalizarea are o componenta metacognitiva in sensul ca reprezinta procesul prin care ne gandim la propria gandire, nu este totusi legata doar de ratiune, ci de monitorizarea, observarea si reprezentarea propriilor stari psihocorporale  generate de experientele noastre in lume.  Intreaga desfasurare a vietii psihosomatice poate fi surprinsa in procesul mentalizarii: senzatii corporale, emotii, sentimente, ganduri, credinte, comportamente, ce si cum percepem, la ce suntem atenti, cum si cat ne concentram.

Mentalizarea favorizeaza astfel o largire a campului constientizarii, “deschide un spatiu mental – si adesea un interval de timp – intre experienta si raspunsurile noastre la experienta”, “are potentialul de a ne elibera de scufundarea in lumea interna  si realitatea externa, facilitand constientizarea profunzimii interpretative si a naturii reprezentationale a experientei subiective la noi insine si la ceilalti”. Altfel spus, mentalizarea ne faciliteaza diferentierea dintre interior si exterior, dintre propria subiectivitate si subiectivitatea altora, ne ofera ipoteze de lucru in intelegerea propriului comportament precum si al celorlalti. Reprezinta capacitatea de a ne reprezenta viata interioara. Este in acelasi timp un proces care poate fi stimulat sau inhibat de evenimente din viata interioara  si exterioara.  In cadrul teoriei atasamentului, s-a evidentiat legatura dintre dezvoltarea capacitatii de mentalizare si calitatea parentajului. Astfel, neglijenta, ignoranta sau abuzul pot afecta dezvoltarea acestui proces.  Exista o relatie complexa intre reglarea afectului si procesul mentalizarii. Cand nivelul emotional este foarte ridicat (de exemplu, cand simtim foarte intens teama, tristete, furie, disperare), atunci capacitatea de a gandi, de a intelege si constientiza  ce se intampla cu noi este scazuta. “Cand anxietatea atinge un anumit nivel, creierul care “mentalizeaza”  este offline si mintea  intra in modul de supravietuire”  , adica in raspunsuri de tip “fugi”, “lupta” sau” ingheata” (flight, fight or freeze). Holmes rezuma descrierea procesului mentalizarii astfel: porneste  de la capacitatea de empatie, de a te pune in locul altuia; presupune capacitatea de a ne vedea pe noi insine, de a ne evalua sentimentele ca din exterior, precum si sentimentele altora din interior; denota capacitatea de a diferentia intre sentimentele noastre despre realitate si realitatea in sine; este un proces prezent in grade diferite in acelasi individ precum si in persoane diferite, mai degraba decat un fenomen de tip “totul sau nimic”; depinde de nivelul emotional; este stimulat in relatie cu persoane care ne ofera siguranta si protectie.

Mentalizarea ne ajuta astfel sa diferentiem intre realitate si fantasma, sa-i intelegem pe ceilalti ca diferiti de noi, implica faptul de a nu face atribuiri, ci de a avea doar ipoteze in intelegerea celuilalt, ipoteze ce pot fi verificate prin impartasirea in intimitate. Implica si faptul ca imaginea noastra de sine si gradul de autocunoastere se modifica de-a lungul timpului.  Este un factor important in mentinerea unor relatii sanatoase si a intimitatii. Fiind un proces ce poate fi stimulat si dezvoltat , mentalizarea poate fi exersata in relatia terapeutica, in relatiile cu apropiatii, in relatie cu propria persoana prin auto-observare si dorinta de autocunoastere.

Bibliografie:

David J. Wallin, Atasamentul in psihoterapie, Editura Trei, 2010

Jeremy Holmes, Exploring in Security Towards an attachment-informed psychoanalytic psychotherapy, Routledge Taylor&Francis Group, 2010

Acest articol a fost publicat în Semnificatii și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s